„Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.” (Romani 12: 16)
Odată, au venit niște filosofi la Sfântul Macarie, în pustie, să vadă de ce aleargă atât de mulți oameni să-i asculte cuvântul înțelept. Pasă-mi-te, erau oarecum invidioși, că după ei nu se prea înghesuia lumea. Când au sosit în pustie, au găsit un bătrân sărăcăcios îmbrăcat, cu vorbă curată, dar meșteșugită. Nu prea le-a venit bine filosofilor. Și au început să-l întrebe:
-Macarie – ai citit cutare carte?
-N-am cetit-o, răspundea Macarie.
-Dar cutare învățat, știi ce a zis despre lume și despre altele?
Și la acestea, Macarie, răspundea că nu știe.
Ei însă îl tot întrebau, cu gândul de a-l rușina.
Atunci Macarie, ghicindu-le gândurile, le-a zis:
-Rogu-vă, îngăduiți-mi să vă întreb și eu ceva.
-Întreabă, părinte, răspunseră ei veseli.
-Fiți buni și spuneți-mi, ce-a fost mai întâi: mintea sau cartea?
După oarecare răgaz, răspunseră, oarecum nedumeriți de rostul întrebării:
-Vezi bine că a fost mintea!
-Nu vă supărați, răspunse Macarie, că eu am ceea ce a fost mai întâi: mintea.
Atunci au priceput filosofii că orice om, dacă-și folosește darul minții dat de Dumnezeu, poate să fie înțelept, cu sau fără prea multă carte.
Sursa: doxologia.ro
Pentru rugăciunile Sf. Ap. Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis, și ale Sf. Mc. Epimah, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
