„La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.” (Pilde 11: 7)
Nu este pretutindeni şi totdeauna aceeaşi teamă de moarte, nici acelaşi curaj înainte de moarte.
Pentru om, cel mai greu este să moară în mijlocul unei mulţimi vesele, când aceasta se bucură de moartea lui. Aici se arată cel mai mare curaj sau cea mai mare teamă. În astfel de împrejurări mureau mucenicii Creştini, în amfiteatrele romane cele pline de veselie.
Apoi, cel mai greu îi este omului să moară atunci când i se pare că doar el moare, dar tot restul lumii rămâne în viaţă. Mai ales când, pe lângă aceasta, prietenii plâng în jurul lui! Omul simte atunci frica de moarte amestecată cu ruşinea. De aceea, bărbăţia lui Socrate dintr-o împrejurare asemănătoare a rămas atât de adânc întipărită în istorie.
Mult mai uşor îi este omului să moară în luptă, când dă şi primeşte lovituri. Şi aici frica este mare, dar mai mică decât în primele două împrejurări; şi aici este nevoie de vitejie ca să priveşti moartea în ochi, dar mai puţină decât în celelalte. Iar cea mai mică teamă de moarte este în marile bătălii, unde omul sare la moarte peste morţi. Şi cei mai puţini viteji adevăraţi sunt în marile bătălii, unde se moare în mulţime.
Într-un cuvânt, moartea este neînchipuit mai groaznică atunci când rupe spic după spic, pe câmpul larg al vieţii, decât atunci când coseşte de-a valma. Dacă doreşti să mori ca vitejii din primele două împrejurări, atunci ţi se poate spune numai: „fii fără frică, capul tău tăiat nu se poate rostogoli nici mai departe, nici mai aproape de poala lui Dumnezeu.” Dacă te temi de singurătatea morţii, atunci ţi se poate spune: „fii fără frică, în fiecare zi se dă o luptă nespus de mare în întregul cosmos, şi tu mori odată cu jumătate din el. Căci precum tu inspiri şi expiri aerul, tot aşa întregul cosmos inspiră şi expiră viaţa.”
(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei și Jicei, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, pp. 98-99)
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
Sursa: doxologia.ro
